cangesubstantiv
can-ge
Definiții
substantiv feminin
1Unealtă de fier cu vârf încârligat, folosită pentru a agăța sau a trage ceva (de exemplu, pentru a scoate obiecte din apă sau a manevra lemne).
„Pădurarul a folosit cangea pentru a trage bușteanul din râu."
substantiv feminin
2Unealtă cu mâner lung și cârlig, folosită în construcții sau la manipularea materialelor grele.
„Muncitorii au ridicat plăcile de beton cu ajutorul cangei."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'căngile'. Se folosește frecvent la singular, mai ales în contexte tehnice.
Expresii și locuțiuni
a fi cu cangea — a fi foarte zgârcit, a nu cheltui bani
Etimologie
Din bulgară 'kange' sau din turcă 'kanca' (cârlig), prin intermediul slavon.
Se scrie corect: Se scrie 'cange', nu 'cange' cu 'g' simplu sau 'canghe'. Atenție la plural: 'căngi' cu ă.