cârligsubstantiv
câr-lig
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă sau obiect de metal curbat la un capăt, folosit pentru a agăța, a prinde sau a trage ceva.
„Am prins găleata cu un cârlig de la fântână."
substantiv neutru
2Cârlig de pescuit: ac de metal cu vârf ascuțit și cu un cârlig mic, folosit pentru a prinde peștii.
„Bunicul mi-a arătat cum se pune viermele pe cârlig."
substantiv neutru
3Cârlig de rufe: dispozitiv de plastic sau metal cu care se prind hainele pe sârmă sau pe uscător.
„Am atârnat cămășile pe cârlige în balcon."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este cârlige. Articolul nehotărât: un cârlig.
Sinonime
cârligușcârligelcârligiorac de pescuit
Expresii și locuțiuni
a avea cârlig — a avea o relație sau o legătură ascunsă, a fi influențat de cineva
a trage pe cineva pe cârlig — a înșela, a păcăli pe cineva
Etimologie
Din slavă krъkъ (cârlig), cu influență din maghiară horog.
Se scrie corect: Se scrie cu â (cârlig), nu cu î (cîrlig). Atenție la diacritice: cârlig, nu carlig.