cocârjaverb
co-câr-ja
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi sau a strâmba ceva, făcându-l să aibă o formă curbată sau neregulată; a încovoia.
„Bătrânul și-a cocârjat degetele din cauza reumatismului."
verb reflexiv
2a se îndoi, a se strâmba, a-și pierde forma dreaptă (despre obiecte sau părți ale corpului).
„Cuiele s-au cocârjat după ce au fost lovite cu ciocanul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ârj-. Forme: eu cocârjez, tu cocârjezi, el cocârjează. Participiul: cocârjat.
Expresii și locuțiuni
a se cocârja de râs — a râde foarte tare, încât corpul i se îndoaie.
Etimologie
Probabil de la forma expresivă 'coc' (îndoit) + sufixul -ârja, cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c', nu 'cocârja' cu 'î' sau 'cocârgea'. Atenție la diacritice: cocârja, nu cocarja.