clocotișsubstantiv
clo-co-tiș
Definiții
substantiv neutru
1Fierbere puternică și zgomotoasă a unui lichid, mai ales atunci când este încălzit până la punctul de fierbere.
„Clocotișul apei din oală se auzea din bucătărie."
substantiv neutru
2Figurat: stare de agitație intensă, de fierbere sufletească sau socială.
„În oraș era un clocotiș de nemulțumiri înainte de protest."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar, dar corect.
Expresii și locuțiuni
în clocotiș — în stare de fierbere sau agitație intensă
Etimologie
Derivat din verbul 'a clocoti' cu sufixul '-iș', care formează substantive care indică acțiunea sau rezultatul acțiunii.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' la final, nu cu 'ş' (virgulă). Atenție la diftongul 'oa' din prima silabă: 'clo-co-tiș', nu 'clocoteș'.