ciobăniverb
cio-bă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A păzi și a îngriji oile sau turmele de animale, acționând ca cioban.
„Bunicul mergea în fiecare dimineață să ciobănească oile pe deal."
verb tranzitiv (figurat)
2A conduce, a îndruma sau a supraveghea pe cineva cu grijă, ca un păstor.
„Profesorul știa să ciobănească elevii spre succes."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv lung: ciobănire. Se conjugă: eu ciobănesc, tu ciobănești, el ciobănește. Participiul: ciobănit.
Expresii și locuțiuni
a ciobăni pe cineva — a conduce sau a îndruma pe cineva cu atenție și grijă
Etimologie
Derivat din substantivul 'cioban', de origine turcă (çoban), cu sufixul verbal '-i'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b', nu 'ciobani' (care este pluralul substantivului 'cioban'). Atenție la diacritice: ciobăni, nu ciobani.