Definiții
verb intranzitiv
1A scoate sunete scurte și ascuțite, caracteristice șoarecilor sau altor animale mici.
„Șoarecele chițăie în spatele dulapului."
verb intranzitiv
2A vorbi cu o voce subțire și pițigăiată, de obicei pentru a plânge sau a se plânge.
„Copilul chițăia de foame."
Gramatică
Verbe de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu chițăi, tu chițăi, el chițăie, noi chițăim, voi chițăiți, ei chițăie. Participiu: chițăit.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: chițăi, nu chițîi. Atenție la diacritice: chițăi (cu ă).