cercui - definiție, sinonime, exemple

DEX › cercui

cercuiverb

cer-cui

Definiții

verb tranzitiv

1a înconjura, a încercui (pe cineva sau ceva) pentru a prinde sau a bloca

„Polițiștii au reușit să cercuiască hoțul în parcare."

verb tranzitiv

2a marca cu un cerc (de obicei pe hârtie) pentru a evidenția

„Învățătoarea ne-a cerut să cercuim răspunsurile corecte."

Verb de conjugarea a IV-a (cercuiesc, cercuiești, cercuiește). Participiul: cercuit. Gerunziu: cercuind.

elibera deschide

a cercui cu privirea — a privi în jur cu atenție, a scana zona

Din cerc + sufixul -ui.

Se scrie corect: Se scrie cercui, nu cercului (cercului este forma de genitiv-dativ a substantivului cerc).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.