cățăiverb
că-țăi
Definiții
verb reflexiv
1a se urca cu ajutorul mâinilor și picioarelor pe un loc înalt, ținându-se de ceva
„Pisica s-a cățărat pe copac."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv. Forme: mă cățăr, te cățări, se cățără; perfect compus: m-am cățărat. Participiul: cățărat.
Expresii și locuțiuni
a se cățăra în copaci — a urca în copaci, de obicei pentru joacă sau pentru a scăpa de pericol
Etimologie
Din slavă veche *kotiti se, probabil cu influență onomatopeică.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și â, nu cu â doar: cățăi, nu cățâi. Atenție la diacritice!