căsătoritadjectiv
că-să-to-rit
Definiții
adjectiv
1Care a încheiat o căsătorie, care are soț sau soție; însurat (despre bărbați) sau măritată (despre femei).
„El este căsătorit de cinci ani."
adjectiv
2Referitor la persoana care se află în stare de căsătorie, spre deosebire de cel necăsătorit.
„La nuntă au participat atât persoane căsătorite, cât și necăsătorite."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a (se) căsători'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: căsătorit, căsătorită, căsătoriți, căsătorite.
Expresii și locuțiuni
a fi căsătorit cu cineva — a avea pe cineva ca soț sau soție
căsătorit religios — căsătorit conform ritualului bisericesc
Etimologie
Din verbul 'a căsători', derivat din slavonul 'kasati' (a se uni), cu sufixul '-it'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'â' în interior: căsătorit. Greșeală frecventă: 'căsătorit' cu 'i' în loc de 'â' (căsătorit este corect, nu 'căsătorit' cu 'i' scurt).