holteisubstantiv
hol-tei
Definiții
substantiv masculin
1Bărbat necăsătorit, celibatar.
„Unchiul meu e holtei și trăiește singur."
substantiv masculin
2Bărbat tânăr care nu s-a căsătorit încă.
„La 30 de ani, el era încă holtei."
Gramatică
Pluralul este identic cu singularul, dar articulat hotărât la plural este 'holteii'. Se folosește adesea cu sens de bărbat matur necăsătorit.
Expresii și locuțiuni
a rămâne holtei — a nu se căsători, a rămâne necăsătorit
holtei împătimit — bărbat care evită căsătoria cu încăpățânare
Etimologie
Din slavă (veche) 'xlъtei' sau din bulgară 'hlătei', cu sensul de 'bărbat singur'.
Se scrie corect: Se scrie 'holtei', nu 'holtey' sau 'holtei' cu 'i' dublu. Atenție la diftongul 'ei' de la final.