celibatarsubstantiv
ce-li-ba-tar
Definiții
substantiv masculin
1Persoană de sex masculin care nu este căsătorită, care trăiește singură, fără soție.
„Unchiul meu este celibatar și călătorește mult."
substantiv masculin
2Persoană care a ales să nu se căsătorească, de obicei din convingere sau circumstanțe.
„El a rămas celibatar toată viața, dedicat carierei sale."
Gramatică
Forma feminină este 'celibatară' (rar folosită). Adjectivul corespunzător este 'celibatar'.
Expresii și locuțiuni
a rămâne celibatar — a nu se căsători, a trăi singur
Etimologie
Din franceză 'célibataire', care provine din latină 'caelebs' (celibatar, necăsătorit).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la început, nu 'celibatar' cu 'ț' sau 'celibatar' cu 'i' după 'b' – forma corectă este 'celibatar'.