căruntețe - definiție, sinonime, exemple

DEX › căruntețe

căruntețesubstantiv

că-run-te-țe

Definiții

substantiv feminin

1Starea sau aspectul de a fi cărunt; păr alb sau gri, specific vârstei înaintate.

„Căruntețea bunicului îi dădea un aer înțelept."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

cărunteți

Articulat

căruntețea

Se folosește mai ales la singular, cu sens abstract. Pluralul este rar folosit.

bătrânețeîmbătrânirealbeață

tinerețeîntinerire

Din cărunt + sufixul -ețe.

Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: căruntețe, nu câruntețe. Atenție la diacritice: căruntețe.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.