căruntadjectiv
că-runt
Definiții
adjectiv
1Despre păr sau barbă: amestecat cu fire albe, cărunt; despre o persoană: care are părul amestecat cu fire albe, de obicei din cauza vârstei.
„Bunicul are părul cărunt, dar ochii îi sunt tot tineri."
adjectiv
2Figurat: vechi, bătrân, încercat de viață; care aparține unei epoci îndepărtate.
„Pădurea căruntă păstrează amintiri din alte vremuri."
Gramatică
Plural
cărunte (pentru masculin), cărunte (pentru feminin, dar forma de feminin singular este căruntă)
Articulat
căruntul (masculin singular), căruntele (plural)
Adjectiv variabil cu 4 forme: cărunt (masc. sg.), căruntă (fem. sg.), cărunte (pl. masc. și fem.), cărunte (neutru pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a avea părul cărunt — a fi bătrân sau a avea semne de îmbătrânire
cărunt de ani — foarte bătrân, încărcat de ani
Etimologie
Din latină *canutus (derivat din canus = alb, cărunt), prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu un singur 'r': cărunt, nu 'cărunt' cu 'â' sau 'carrunt'.