cârcotiverb
câr-co-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A critica sau a găsi cusururi în mod exagerat, a căuta nod în papură.
„El cârcotește mereu la mâncarea mamei, deși este foarte bună."
verb intranzitiv
2A protesta sau a se plânge în mod nejustificat, a fi nemulțumit de orice.
„Nu mai cârcoti atâta, totul este în regulă!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu cârcotesc, tu cârcotești, el/ea cârcotește, noi cârcotim, voi cârcotiți, ei/ele cârcotesc. Participiu: cârcotit. Gerunziu: cârcotind.
Expresii și locuțiuni
a cârcoti la toate — a fi mereu nemulțumit, a critica orice
Etimologie
Din slavă (veche) *kъrkotati, probabil onomatopeic, legat de zgomotul nemulțumirii.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: cârcoti, nu cîrcoti. Atenție la forma de persoana a II-a plural: cârcotiți (cu doi de t).