căpătuiverb
că-pă-tui
Definiții
verb tranzitiv
1a da cuiva o leafă, un salariu sau o plată pentru munca depusă; a plăti pe cineva pentru servicii prestate.
„Fermierul își căpătuiește muncitorii la sfârșitul fiecărei săptămâni."
verb tranzitiv
2a răsplăti pe cineva pentru un serviciu, a-i oferi o recompensă materială.
„El și-a căpătuit prietenul cu o sumă frumoasă pentru ajutorul dat."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, cu sufixul -ui. Se conjugă: eu căpătuiesc, tu căpătuiești, el căpătuiește, noi căpătuim, voi căpătuiți, ei căpătuiesc. Participiul: căpătuit.
Expresii și locuțiuni
a căpătui pe cineva — a-i da bani sau bunuri pentru o muncă sau un serviciu
Etimologie
Din slavă (bulgară) 'kapituvam' sau din neogreacă, prin intermediul slavonei; legat de 'cap' (plată, taxă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'ui' la final: căpătui, nu 'căpătui' cu 'â' sau 'capatui'.