capătsubstantiv
ca-păt
Definiții
substantiv neutru
1Punctul extrem al unui obiect, al unei suprafețe sau al unei distanțe; extremitate, margine.
„Am ajuns la capătul străzii."
substantiv neutru
2Partea finală a unei perioade de timp sau a unei acțiuni; sfârșit, final.
„La capătul zilei, eram obosit."
substantiv neutru
3Scop, țel, finalitate (în expresii ca „a avea un capăt” – a avea un scop).
„Toate eforturile lui au un singur capăt: succesul."
Gramatică
Pluralul este „capete”, cu schimbare de temă. La singular articulat: capătul; la plural articulat: capetele.
Expresii și locuțiuni
a da de capăt — a reuși să rezolve o problemă sau să termine o treabă dificilă.
a nu mai avea capăt — a nu se mai termina, a fi nesfârșit.
de la un capăt la altul — de la început până la sfârșit, în întregime.
Etimologie
Din slavă (veche) „kapъ” sau din latină „caput” (cap), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie „capăt” cu ă, nu „capet”. Atenție la plural: „capete”, nu „capăte”.