mijlocsubstantiv
mij-loc
Definiții
substantiv neutru
1Parte situată la egală distanță de capetele sau marginile unui obiect, unei suprafețe, unei perioade de timp etc.
„Stătea în mijlocul camerei și vorbea."
substantiv neutru
2Parte a corpului omenesc între piept și șolduri; talie.
„Are o durere la mijloc."
substantiv neutru
3Modalitate, procedeu sau instrument prin care se realizează ceva.
„A găsit mijlocul de a rezolva problema."
substantiv neutru
4Ansamblu de condiții, împrejurări; mediu (în sintagma „mijloc de viață”).
„Trăiește într-un mijloc cultural bogat."
Gramatică
La plural: mijloace. Articulat hotărât: mijlocul. Se folosește frecvent cu prepoziții: în mijlocul, la mijloc.
Sinonime
centrutaliemodalitateprocedeuinstrument
Antonime
margineextremitatecapăt
Expresii și locuțiuni
a fi la mijloc — a fi implicat într-o situație, a fi în centrul atenției sau al unei probleme
a pune la mijloc — a interpune, a face să intervină
mijloc de transport — vehicul folosit pentru a călători (autobuz, tren, mașină etc.)
Etimologie
Din slavă (veche) „mĕždu” sau din latină „medius locus” (loc de mijloc), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu „j” și „i” după „m”: mijloc, nu „mijloc” cu „i” lipsă sau „mijlok”. Atenție la plural: mijloace, nu „mijloace” cu „c” simplu.