cântecsubstantiv
cân-tec
Definiții
substantiv neutru
1Compoziție muzicală scurtă, cu versuri, destinată a fi cântată de voce umană, adesea acompaniată de instrumente.
„La serbare, copiii au cântat un cântec popular."
substantiv neutru
2Sunete ritmice și melodioase produse de păsări sau de alte animale.
„Cântecul privighetorii se auzea din pădure."
substantiv neutru
3Parte a unui poem epic sau a unei epopei, care formează o unitate distinctă.
„În „Luceafărul”, fiecare cântec are o temă aparte."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul „cântece”. La genitiv-dativ singular: „cântecului”. Formează diminutive: „cântecel”, „cânteculeț”.
Expresii și locuțiuni
cântec de leagăn — melodie liniștitoare cântată copiilor pentru a-i ajuta să adoarmă
cântec de lebădă — ultima operă sau ultima realizare a unui artist, considerată cea mai frumoasă
a-i umbla cu cântec — a încerca să convingă pe cineva cu vorbe frumoase, dar nesincere
Etimologie
Din latină cantus, prin intermediul slavonului sau al maghiarului, cu sufixul -ec.
Se scrie corect: Se scrie cu „â” după „c”, nu „cîntec”. Atenție la diacritice: „cântec”, nu „cantec”.