romanțasubstantiv
ro-man-ța
Definiții
substantiv feminin
1Cântec sau compoziție muzicală de caracter liric, de obicei cu acompaniament instrumental, care exprimă sentimente duioase sau melancolice.
„La petrecere, el a cântat o romanță veche care a emoționat pe toată lumea."
substantiv feminin
2În literatură, poem liric cu caracter sentimental sau o narațiune în versuri cu teme de dragoste sau aventuri.
„Poetul a scris o romanță despre iubirea pierdută."
Gramatică
Articolul nehotărât: o romanță. La plural, articulat: romanțele.
Sinonime
baladăcântecmelodieserenadă
Expresii și locuțiuni
a cânta o romanță — a interpreta un cântec liric, de obicei cu acompaniament la chitară sau pian
Etimologie
Din franceză romance, italiană romanza, cu sensul de 'cântec în limba romanică'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n': romanța, nu 'romanta' sau 'romanţa' cu 'ţ' vechi.