călătoriverb
că-lă-to-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A se deplasa dintr-un loc în altul, pe distanțe mai mari, cu un mijloc de transport sau pe jos.
„În vacanță, ne place să călătorim cu trenul prin munți."
verb intranzitiv
2A străbate o țară sau o regiune pentru a cunoaște locuri, oameni și culturi.
„El călătorește mult pentru a descoperi tradiții diferite."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma infinitivă: a călători. La persoana a II-a singular, imperativ: călătorește. Participiul: călătorit. Gerunziul: călătorind.
Expresii și locuțiuni
a călători în timp — a se imagina sau a se deplasa (în ficțiune) într-o altă epocă
a călători cu gândul — a visa cu ochii deschiși, a se gândi la locuri îndepărtate
Etimologie
Din slavă sau bulgară, derivat din cuvântul 'cale' (drum), cu sufixul verbal -ători.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și cu 'ă' după 'l': că-lă-to-ri. Nu confunda cu 'călăreți' (persoane care călăresc).