Definiții
substantiv masculin
1În timpul dominației otomane, persoană care ținea locul domnitorului într-o țară sau provincie; locțiitor.
„Caimacamul a condus țara până la venirea noului domnitor."
substantiv masculin
2În bucătăria românească, un fel de mâncare preparat din carne tocată, de obicei de porc sau vită, cu orez și legume, fiert în foi de varză sau în sos de roșii.
„La prânz am mâncat caimacam cu mămăligă."
substantiv masculin
3Învechit: preparat culinar asemănător cu o budincă sau un piure din ficat de pasăre, ouă și verdețuri.
„Bunica făcea un caimacam delicios din ficat de pui."
Gramatică
La plural, forma uzuală este 'caimacami' (pentru persoane) și 'caimacame' (pentru mâncăruri, dar rar folosit).
Se scrie corect: Se scrie 'caimacam', cu 'ai' la început, nu 'caymacam' sau 'caimac'. Atenție la diftongul 'ai'.