bunuțadjectiv
bu-nuț
Definiții
adjectiv
1Diminutiv al lui bun; care este destul de bun, plăcut, drăguț.
„Am mâncat o prăjitură bunuță la petrecere."
adjectiv
2Folosit cu sens afectuos pentru a arăta apreciere sau simpatie.
„Ce băiat bunuț ești!"
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: bunuț, bunuță, bunuți, bunuțe. Se folosește frecvent în limbajul colocvial.
Expresii și locuțiuni
bunuț de tot — foarte bun, excelent
Etimologie
Derivat din adjectivul 'bun' cu sufixul diminutival '-uț'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la final, nu cu 't'. Atenție la diacritice: bunuț, nu bunut.