buluciverb
bu-lu-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a împinge, a înghesui pe cineva sau ceva, a face să se adune în dezordine
„Poliția a bulucit mulțimea în fața porții."
verb reflexiv
2a se înghesui, a se îmbulzi, a se năpusti în grabă și în dezordine
„Copiii s-au bulucit la ușă când a sunat clopoțelul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bulucesc, tu bulucești, el bulucește, noi bulucim, voi buluciți, ei bulucesc. Participiul: bulucit. Gerunziu: bulucind.
Expresii și locuțiuni
a se buluci la ceva — a se repezi cu toții spre ceva, cu lăcomie sau curiozitate
Etimologie
Din buluc (înghesuială, grămadă), probabil de origine slavă sau turcă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'i' la final: buluci, nu 'buluți' sau 'buluși'.