bulibașăsubstantiv
bu-li-ba-șă
Definiții
substantiv masculin
1Conducător al unei comunități țigănești (rome), ales sau recunoscut de membrii comunității; căpetenie, șef.
„Bulibașa satului a fost chemat să rezolve conflictul dintre două familii."
substantiv masculin
2Persoană care se impune ca lider într-un grup, având autoritate și influență.
„La școală, el era bulibașa clasei, mereu organiza jocurile."
Gramatică
Forma articulată este 'bulibașa' (deși substantivul este masculin, articolul hotărât este -a, ca la unele cuvinte de origine turcă). Pluralul este 'bulibași'.
Expresii și locuțiuni
a fi bulibașă — a fi liderul unui grup, a avea autoritate
Etimologie
Din limba turcă 'bulubașa' (șef de trib), compus din 'buluk' (grup, ceată) și 'baș' (cap, șef).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'a', nu cu 's' (greșit: bulibasa). Atenție la accent: bulibáșă.