subalternsubstantiv
su-bal-tern
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care este subordonată cuiva într-o ierarhie, care ocupă o funcție inferioară.
„Ofițerul și-a instruit subalternii cu răbdare."
adjectiv
2Care este subordonat, dependent de o autoritate superioară.
„Personalul subaltern respectă ordinele superiorilor."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (subalternă, subalterni, subalterne).
Expresii și locuțiuni
a fi subaltern — a fi subordonat cuiva, a ocupa o poziție inferioară
Etimologie
Din franceză subalterne, latină subalternus (sub = sub + alternus = alternativ).
Se scrie corect: Se scrie subaltern, nu subalternn sau subalterrn. Atenție la grupul 'sub' urmat de 'altern'.