bucuratverb
bu-cu-rat
Definiții
verb (participiu)
1Care a simțit sau a exprimat bucurie; mulțumit, vesel.
„Era foarte bucurat de vestea primită."
verb (participiu)
2Folosit în construcții reflexive pentru a arăta că cineva se simte fericit sau satisfăcut de ceva.
„S-a bucurat de succesul obținut la examen."
Gramatică
Participiul verbului 'a bucura'. Se conjugă: eu bucur, tu bucuri, el bucură. La participiu, formează timpuri compuse cu auxiliarul 'a avea' (am bucurat) sau 'a fi' (sunt bucurat).
Expresii și locuțiuni
a fi bucurat de — a se bucura de ceva, a avea parte de ceva plăcut
Etimologie
Din latină *bucurare, derivat din 'bucuria' (bucurie).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și 'c', nu 'bucărat' sau 'bucurat' cu 'â'.