buclucsubstantiv
bu-cluc
Definiții
substantiv neutru
1Situație dificilă sau neplăcută; necaz, încurcătură.
„Am intrat într-un bucluc pentru că am uitat să-mi fac temele."
Gramatică
Se folosește mai ales în registrul familiar. Pluralul este regulat: buclucuri.
Expresii și locuțiuni
a da de bucluc — a întâmpina o problemă sau o situație neplăcută
a scăpa de bucluc — a ieși dintr-o situație dificilă
Etimologie
Din turcă bokluk (însemnând 'mizerie, murdărie'), adaptat în română cu sens figurat.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'b' și cu 'c' la final: bucluc, nu 'bucluk' sau 'buc'luc'.