buchisiverb
bu-chi-si
Definiții
verb intranzitiv
1A învăța mecanic, fără a înțelege sensul, prin repetare; a toci.
„Elevul a buchisit lecția de istorie, dar nu a reținut nimic."
Gramatică
Verbe de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu buchisesc, tu buchisești, el buchisește, noi buchisim, voi buchisiți, ei buchisesc. Participiul: buchisit.
Sinonime
tociînvăța pe de rostmemora mecanic
Expresii și locuțiuni
a buchisi o lecție — a învăța o lecție mecanic, fără a o înțelege
Etimologie
Din bulgară veche sau slavă, legat de cuvântul 'bucha' (carte), prin intermediul slavonului 'buky'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ch' după 'b', nu 'bucisi' sau 'buhisi'. Atenție la forma corectă: buchisi, nu buchisi cu 'i' dublu.