bruiaverb
bru-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A perturba sau a bloca transmiterea unui semnal (radio, televiziune, telefonie) prin emiterea de unde electromagnetice parazite.
„Poliția a bruiat semnalul telefoanelor din închisoare pentru a preveni comunicarea deținuților."
verb tranzitiv (figurat)
2A deruta, a zăpăci pe cineva prin informații contradictorii sau prin zgomot de fond.
„Discuțiile în contradictoriu l-au bruiat complet pe martor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul I (a bruia). Participiul: bruiat. Gerunziu: bruind. Imperfect: bruiam, bruiai, bruia, bruiam, bruiați, bruiau.
Expresii și locuțiuni
a bruia semnalul — a bloca intenționat transmiterea unui semnal radio/TV/telefonic
Etimologie
Din franceză brouiller (a amesteca, a deranja), prin intermediul limbii engleze 'to jam' (a bloca semnalul).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ia' la final, nu 'ea'. Atenție la diacritice: bruia (nu 'bruia' fără diacritice).