bravurăsubstantiv
bra-vu-ră
Definiții
substantiv feminin
1Îndrăzneală și curaj deosebit în fața pericolului; vitejie.
„Soldații au luptat cu bravură în bătălie."
substantiv feminin
2În muzică, pasaj sau piesă care cere o tehnică deosebită și o interpretare plină de virtuozitate.
„Pianistul a interpretat o arie de bravură care a impresionat publicul."
Gramatică
Formează pluralul cu terminația -i; articolul hotărât singular este 'bravura'.
Sinonime
curajvitejieîndrăznealăbărbățieeroism
Expresii și locuțiuni
cu bravură — cu curaj, cu îndrăzneală
Etimologie
Din franceză bravoure, italiană bravura, derivat din bravo (curajos).
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'bra', nu 'bravură' cu 'u' dublu; atenție la diacritice: 'bravură' cu ă final.