fricăsubstantiv
fri-că
Definiții
substantiv feminin
1Stare de neliniște sau de teamă provocată de un pericol real sau imaginar.
„Copilul simte frică în întuneric."
substantiv feminin
2Sentiment de anxietate în fața unei situații necunoscute sau dificile.
„Frica de eșec îl împiedică să încerce."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i: frici. Este un substantiv defectiv de plural în anumite contexte, dar se folosește și la plural pentru a desemna mai multe tipuri de frică.
Sinonime
teamăspaimăgroazăteroareanxietate
Antonime
curajîndrăznealăbravurăliniște
Expresii și locuțiuni
a-i fi frică — a se teme, a avea teamă
a băga frica în cineva — a speria pe cineva
frica păzește viața — prudența este benefică
Etimologie
Din latină *fricare (a freca), dar sensul de teamă provine din latinescul *fricare (a se agita) sau din grecescul phrike (frison).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' la început și cu 'c' înainte de 'ă'. Nu confunda cu 'frică' (greșit) sau 'frică' (cu 'c' simplu).