bocitadjectiv
bo-cit
Definiții
adjectiv
1Care este în stare de bocet, care jelește, plânge cu sughițuri (adesea ritualic).
„Femeia bocită își plângea soțul la înmormântare."
adjectiv
2Figurat: care este plângăcios, tânguitor, jalnic.
„Cântecul bocit al vântului se auzea prin copaci."
Gramatică
Participiu trecut al verbului 'a boci'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul.
Expresii și locuțiuni
a fi bocit — a fi jelit, a fi plâns la moarte (în tradiția populară)
Etimologie
Din verbul 'a boci', probabil de origine expresivă, legat de bocet.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'b', nu 'buciot' sau 'bocit' cu 'oa'.