biciuitoradjectiv
bi-ciu-i-tor
Definiții
adjectiv
1Care biciuiește, care lovește cu biciul; (figurat) care critică aspru sau satirizează.
„Vântul biciuitor ne lovea fața în timpul furtunii."
adjectiv
2Care produce o senzație puternică, usturătoare (despre frig, ploaie etc.).
„Ploaia biciuitoare a ținut toată noaptea."
Gramatică
Adjectiv provenit din verbul 'a biciui'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: biciuitoare (singular), biciuitoare (plural).
Expresii și locuțiuni
cuvânt biciuitor — cuvânt sau remarcă foarte critică, care rănește sau mustră aspru
Etimologie
Din verbul 'a biciui' + sufixul '-tor', de origine slavă (biciu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' după 'b', nu 'biciuitor' cu 'ce' sau 'ci' greșit. Atenție la grupul 'iu' din mijloc: bi-ciu-i-tor.