usturătoradjectiv
us-tu-ră-tor
Definiții
adjectiv
1Care provoacă o senzație de arsură sau înțepătură, de obicei la nivelul pielii sau al mucoaselor.
„Ceapa tăiată are un miros usturător."
adjectiv
2Figurat: care rănește sufletește, care jignește sau critică dur.
„Critica usturătoare a profesorului l-a făcut să reflecteze."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: usturătoare (feminin singular), usturători (masculin plural), usturătoare (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
o remarcă usturătoare — o remarcă tăioasă, care rănește sau jignește
Etimologie
Derivat din verbul 'a ustura' (a produce o senzație de arsură), cu sufixul '-ător'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 't': usturător, nu 'usturator' sau 'usturător' cu 'â'.