betegiverb
be-te-gi
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva să-și piardă puterea sau mobilitatea unui membru, a-l lăsa fără vlagă; a schilodi, a paraliza
„Accidentul l-a betegit pe piciorul stâng."
verb reflexiv
2a se îmbolnăvi, a căpăta o beteșug, a deveni infirm
„S-a betegit la mână după ce a căzut de pe bicicletă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu betegesc, tu betegești, el betegește, noi betegim, voi betegiți, ei betegesc. Participiul: betegit.
Expresii și locuțiuni
a betegi pe cineva — a-i provoca o suferință fizică sau morală gravă
Etimologie
Din slavonă *bětigъ* sau din bulgară *beteg* (bolnav), înrudit cu maghiară *beteg*.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'b', nu 'beteji' sau 'betegi' cu 'i' după 'g' – corect este 'betegi' (cu 'g' urmat de 'i' pentru sunetul [dʒ]).