beligerantadjectiv
be-li-ge-rant
Definiții
adjectiv
1Care este în stare de război, care participă la un conflict armat; agresiv, gata de ceartă.
„Cele două state beligerante au semnat un armistițiu."
adjectiv
2Care manifestă o atitudine agresivă, combativă, în dispute sau discuții.
„Tonul lui beligerant a stârnit o ceartă inutilă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: beligerantă, plural feminin: beligerante.
Expresii și locuțiuni
puteri beligerante — statele sau părțile implicate într-un război
Etimologie
Din franceză belligérant, latină belligerans, -antis (participiu prezent de la belligerare – a purta război).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'e' – beligerant, nu 'beligerent' sau 'beligerant' cu 'j'.