războinic - definiție, sinonime, exemple

DEX › războinic

războinicsubstantiv

răz-bo-inic

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care participă la război, care luptă într-o armată sau într-o formațiune de luptă.

„Războinicul s-a întors acasă după mulți ani de luptă."

adjectiv

2Care este specific unui războinic; curajos, viteaz, luptător.

„Poporul dac era cunoscut pentru spiritul său războinic."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

războinici

Articulat

războinicul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

luptătorostașsoldat viteaz combatant

laș fricospacifist

spirit războinic — Atitudine sau caracter care preferă lupta și confruntarea.

Din slavă (veche) *vojьnikŭ, prin intermediul slavonei, cu influența cuvântului 'război'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'i' după 'z': războinic. Nu confunda cu 'război'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.