belciugsubstantiv
bel-ciug
Definiții
substantiv neutru
1Inel de metal (de obicei de fier) care se pune în nările porcului pentru a-l împiedica să râme, sau în alte scopuri de prindere.
„Porcul avea un belciug în nas ca să nu strice curtea."
substantiv neutru
2Cerc sau inel de metal folosit ca mâner la uși, lăzi sau alte obiecte.
„A tras de belciugul ușii vechi și aceasta s-a deschis scârțâind."
Gramatică
Pluralul este 'belciuge', iar la genitiv-dativ singular articulat: 'belciugului'.
Expresii și locuțiuni
a-i pune cuiva belciug în nas — a domina sau a controla pe cineva, a-l face să asculte
Etimologie
Din bulgară 'belčug' sau sârbă 'belčug', probabil de origine turcică.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' după 'l', nu 'belciug' cu 'gi' – atenție la diftongul 'iu'.