inelsubstantiv
i-nel
Definiții
substantiv neutru
1Obiect în formă de cerc, de obicei din metal sau alt material, purtat pe deget ca podoabă sau simbol.
„Ea poartă un inel de aur pe degetul inelar."
substantiv neutru
2Obiect sau formă circulară, ca un cerc, folosit pentru a ține sau a lega ceva.
„Inelul de la chei s-a rupt."
Gramatică
Pluralul este 'inele', iar articulat hotărât la singular este 'inelul'. La plural articulat: 'inelele'.
Sinonime
verighetăcercbrățară (în context circular)
Expresii și locuțiuni
inel de logodnă — inel oferit la logodnă ca simbol al angajamentului.
a avea inel la nas — a fi condus ușor de alții, a fi naiv.
Etimologie
Din latină 'anellus', diminutiv al lui 'anus' (cerc, inel).
Se scrie corect: Se scrie 'inel', nu 'inel' cu 'â' sau 'î'.