cercsubstantiv
cerc
Definiții
substantiv neutru
1Figură geometrică formată din toate punctele situate la aceeași distanță de un punct fix numit centru.
„Am desenat un cerc cu compasul la ora de matematică."
substantiv neutru
2Obiect sau formă rotundă, asemănătoare cu un inel sau cu o circumferință.
„Copiii s-au așezat în cerc pentru a cânta."
substantiv neutru
3Grup de persoane cu interese sau activități comune; cerc de prieteni, cerc literar.
„Face parte dintr-un cerc de lectură la școală."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'cercurile'. Este un substantiv comun, simplu.
Sinonime
circumferințăinelroatădisc
Expresii și locuțiuni
a face cerc — a se așeza în formă de cerc, de obicei pentru a discuta sau a cânta
cerc vicios — situație din care nu se poate ieși, pentru că fiecare soluție duce la aceeași problemă
Etimologie
Din latină 'circulus', diminutiv al lui 'circus' (cerc, inel).
Se scrie corect: Se scrie 'cerc', nu 'țerc' sau 'cerk'. Atenție la plural: 'cercuri', nu 'cerci'.