bejeniverb
be-je-ni
Definiții
verb intranzitiv
1a fugi din calea unui pericol, a se refugia; a pribegi
„În timpul războiului, mulți oameni au fost nevoiți să bejenească în alte țări."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a bejeni. Participiul: bejenit. Se conjugă: eu bejenesc, tu bejenești, el bejenește.
Expresii și locuțiuni
a bejeni din calea cuiva — a fugi de cineva, a se ascunde de cineva
Etimologie
Din slavă veche, probabil legat de cuvântul 'bej' (fugă) sau din maghiară 'bujdosni' (a pribegi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'j', nu cu 'g' (bejeni, nu begeni). Atenție la diacritice: bejeni, nu bejenii.