baronsubstantiv
ba-ron
Definiții
substantiv masculin
1Titlu de noblețe, inferior contelui și superior baronetului, în ierarhia feudală.
„Baronul locuia într-un castel impunător."
substantiv masculin
2Persoană influentă și bogată, care deține putere economică sau politică într-un domeniu.
„El era un baron al presei, controlând mai multe ziare."
Gramatică
Forma feminină: baroneasă (soția unui baron) sau baronă (titlu de noblețe).
Expresii și locuțiuni
baron local — Persoană cu influență politică sau economică într-o regiune, adesea cu conotație negativă.
Etimologie
Din franceză baron, germană Baron, latină medievală baro, baronis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o', nu cu 'u': baron, nu barun.