bântuitadjectiv
bân-tu-it
Definiții
adjectiv
1Despre un loc sau o casă: care este vizitat sau chinuit de duhuri, de strigoi sau de alte ființe supranaturale, conform credințelor populare.
„Castelul vechi era bântuit de fantoma fostului proprietar."
adjectiv
2Figurat: care este chinuit, obsedat sau tulburat de o amintire, o teamă sau o idee persistentă.
„Era bântuit de remușcări pentru greșeala făcută."
adjectiv
3Despre o boală sau un rău: care se răspândește, care lovește frecvent o comunitate; epidemic.
„Satul era bântuit de o epidemie de holeră."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a bântui'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: bântuit, bântuită, bântuiți, bântuite.
Expresii și locuțiuni
casă bântuită — locuință despre care se spune că este locuită de duhuri sau fantome
bântuit de gânduri — chinuit de gânduri persistente și neplăcute
Etimologie
Din verbul 'a bântui', de origine slavă (bântui), cu sensul de 'a strica, a chinui'.
Se scrie corect: Se scrie cu â (bântuit), nu cu î (bîntuit). Atenție la diacritice: bântuit, nu bantuit.