cântarsubstantiv
cân-tar
Definiții
substantiv neutru
1Instrument folosit pentru a măsura masa (greutatea) unui obiect sau a unei persoane.
„La piață, vânzătorul folosește un cântar pentru a cântări legumele."
substantiv neutru
2Dispozitiv sau aparat de cântărit, de obicei cu cadran sau digital.
„M-am urcat pe cântar și am văzut că am slăbit două kilograme."
Gramatică
La plural: cântare, articulat: cântarele. Este un substantiv comun, simplu.
Expresii și locuțiuni
a fi cântarul dreptății — a fi corect și imparțial în judecăți
Etimologie
Din latină *cantarium, derivat din greacă bizantină kantarion, care provine din arabă qintār (chintal, unitate de greutate).
Se scrie corect: Se scrie cu â după c, nu cu î: cântar, nu cîntar. Atenție la diacritice!