bâcâiverb
bâ-câ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A vorbi sacadat, repetând aceeași silabă sau același sunet, din cauza emoției sau a unui defect de vorbire.
„Când era emoționat, începea să bâcâie și nu-și găsea cuvintele."
verb intranzitiv
2A scoate sunete scurte și întretăiate, asemănătoare cu ale unor păsări sau animale mici.
„Puii de găină bâcâiau sub aripa mamei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu bâcâi, tu bâcâi, el bâcâie, noi bâcâim, voi bâcâiți, ei bâcâie. Participiu: bâcâit. Gerunziu: bâcâind.
Expresii și locuțiuni
a bâcâi ca un curcan — a vorbi incoerent, fără sens, sau a scoate sunete neplăcute
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul sacadat al vorbirii.
Se scrie corect: Se scrie cu â după b, nu cu î: bâcâi, nu bîcâi. Atenție la diacritice: bâcâi (cu â și î).