auspiciusubstantiv
aus-pi-ciu
Definiții
substantiv neutru
1Semn sau prezicere bazată pe observarea zborului păsărilor, în Roma antică; auguriu.
„Preoții romani interpretau auspiciile înainte de marile bătălii."
substantiv neutru
2Protecție, sprijin sau îndrumare morală din partea cuiva; patronaj.
„Proiectul a fost realizat sub auspiciile Ministerului Educației."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'auspiciile'. Folosit adesea în expresia 'sub auspiciile' cu sens figurat.
Expresii și locuțiuni
sub auspiciile cuiva — sub protecția sau cu sprijinul cuiva
Etimologie
Din latină 'auspicium', derivat din 'auspex' (cel care observă păsările).
Se scrie corect: Se scrie 'auspiciu', nu 'auspicii' la singular. Atenție la diftongul 'iu' la final.