ațâțător - definiție, sinonime, exemple

DEX › ațâțător

ațâțătoradjectiv

a-țâ-ță-tor

Definiții

adjectiv

1Care provoacă, incită sau întărâtă sentimente, pasiuni sau conflicte; instigator.

„Discursul ațâțător al liderului a stârnit nemulțumiri în rândul mulțimii."

substantiv masculin

2Persoană care îndeamnă la revoltă, la ceartă sau la acțiuni violente; instigator.

„Ațâțătorul a fost prins de poliție după protest."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

ațâțători

Articulat

ațâțătorul

Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, se declină ca un substantiv masculin cu articol hotărât -ul.

instigator provocatorîntărâtătorincitator

ațâțător de conflicte — persoană care provoacă certuri sau dispute

Derivat din verbul 'a ațâța' (a întărâta), cu sufixul '-tor', de origine latină.

Se scrie corect: Se scrie cu â după 'ț' și cu ă în interior: a-țâ-ță-tor. Nu confunda cu 'ațâțat' (participiul verbului).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.