astâmpăraverb
as-tâm-pă-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A potoli, a calma o senzație fizică sau o stare sufletească (foame, sete, durere, neliniște).
„Merele astâmpără foamea până la prânz."
verb reflexiv
2A deveni liniștit, a se calma (despre o persoană sau un animal).
„Copilul s-a astâmpărat după ce a primit jucăria."
verb reflexiv
3A înceta să mai facă zgomot sau să se agite; a se potoli.
„Vântul s-a astâmpărat spre seară."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu astâmpăr, tu astâmperi, el astâmpără, noi astâmpărăm, voi astâmpărați, ei astâmpără. Participiul: astâmpărat. Gerunziul: astâmpărând.
Expresii și locuțiuni
a-și astâmpăra setea — a bea apă pentru a-și potoli setea
a nu se astâmpăra — a fi mereu activ, neastâmpărat
Etimologie
Din latină *astemperare, de la temperare (a potoli, a modera).
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: astâmpăra (nu astîmpăra).