arboraverb
ar-bo-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a ridica și a fixa (un drapel, un steag) într-un loc vizibil, de obicei pe un catarg sau pe o clădire
„Școala arborează drapelul național în fiecare dimineață."
verb tranzitiv (figurat)
2a afișa, a etala cu mândrie o idee, o calitate sau o atitudine
„El arborează un zâmbet larg de fiecare dată când vorbește despre proiectul său."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu arbor, tu arbori, el arborează, noi arborăm, voi arborati, ei arborează. Participiul: arborat. Gerunziu: arborând.
Expresii și locuțiuni
a arbora steagul — a ridica oficial drapelul unui stat sau al unei organizații
Etimologie
Din franceză arborer, care provine din latină arbor (copac, catarg).
Se scrie corect: Se scrie cu 'b', nu cu 'v' – ar-bora, nu 'arvora'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'arborează', cu 'ea' după 'r'.