dezertor - definiție, sinonime, exemple

DEX › dezertor

dezertorsubstantiv

de-zer-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care părăsește în mod neautorizat armata sau locul de luptă, încălcându-și datoria militară.

„Dezertorul a fost prins și judecat de curtea marțială."

substantiv masculin

2Persoană care își abandonează o cauză, un grup sau o idee, mai ales în momente dificile.

„El a fost considerat un dezertor al mișcării pentru drepturi civile."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

dezertori

Articulat

dezertorul

Forma feminină: dezertoare (rar folosită). Se conjugă ca un substantiv masculin cu plural în -i.

fugar trădătorpărăsitorrenegat

a fi dezertor de la datorie — a-și neglija sau abandona responsabilitățile

Din franceză déserteur, care provine din latină desertor, de la deserere (a părăsi).

Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': dezertor, nu desertor. Atenție la grupul de litere 'de-' la început.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.